Îți scriu la timpul poet imperfect
La lumină de inimă și întuneric de bec
Îți scriu spânzurat de distanță și dor
Măsurând depărtarea cu gândul pe-un nor
Îți scriu dintr-o groapă de viață săpată
Întorc rânduri cu plugul și versuri la lopată
Îți scriu cu spiritul ce abia ține pixul
Împletesc realitatea-n timp ce croiesc visul
Arunc litere-n aer ca un terorist
Îți scriu din spațiul iubirii – ăsta enormist
Îți scriu. Tu nu răspunzi și în loc de lumină
Pun sufletu-mi relicvă-n a timpului vitrină
Bună poezia asta! (Atât de bună încât m-am oprit să comentez.) Bravo!
merci 🙂