nisipuri negre mișcătoare
orez gri ciobit
materia cenușie arsă de gânduri aprinse
mizeria sufletelor înnorate de anti-oameni
păstrăm liniștea ca pe un cadou, adică nu o folosim
false urechi de lapte
ce se prefac dezgustate de vorbe așa-zis infantile
putem trăi fără oameni
deci orice sentiment este futil
Categorie: resurrection winter
AMR 19
În titlu nu mă refer la zile până la Crăciun/Revelion, nici la câți lei mai am în portofel, mă refer la traficul de date care mi-a rămas până pe 20 dec. Pãi bine, mă, vodafone, așa ne-am înțeles? Doar ce te-am lăudat când ai băgat quiz-ul ãla la supernet și după două luni îl scoți? Eu cum mai postez pe blog, stimată roșie rețea de telefonie? Hai să rezolvãm frumos problema!
One person dislikes Facebook
M-am gândit la această postare noaptea trecută, când Facebook „was temporary down”, dupã cum, cu bunăvoință, mă anunța Opera Mini. Fiind obosit și aproape adormit, nu am mai scris ce îmi trecea prin cap. Între timp, ideea s-a pierdut și Facebook și-a revenit. Dar tot nu am să distrubui acest articol pe albastra rețea de socializare.
Poșta mortem
nu-s cimitire suficiente pentru mine
degete mi-aleargă pe cavouri
din ce minte bolnavă am plecat
cu bocanci de salvamontist
să pot escalada suflete pistruiate
oameni cu acnee pe inimã
joc poker cu moartea
ea se uită la cărțile citite din minte
și-mi întoarce pagina la capitolul subsol
sub orbul care sunt
nu văd lumina de sub coșciug
Fericire
cuvinte de măsură
de ce să ne întindem de la est la vezi tu cum ninge privirea
de la pământ la ce vrem să se-ntâmple
cu picioarele în amiază și bretonul în coșciug
de ce să marcăm fericirea în pași egali
de ce să plutim în concret
în loc să ne înecăm în abstract
să-i spunem fericire