Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Tot pe o bancă
Tot cu un loc
Liber lângă venele-mi
Iau foc o clipă
Din tăcerea ta o descos
Longitudinal și iar
O așez în insectarul
Din suflet sunt eu
Tot la ora serii
Trag cu urechea după
Zâmbetul tău am
Crezut că
M-a chemat grea
Va fi această
Toamnă când n-ai
Răspuns deși eu
Lipsit de minte cu versuri
Și lacrimi te-am tot
strigat
Nu ți-am mai scris din parc
De-o vară-ntreagă
Vers alb-colorat
De anotimpul devenit
Preferat tristețea
L-a transformat și
Totuși a trecut s-a
Terminat așteptarea
Continuă în toamnă latră
La mine copacii
Să îți mai scriu
De asta am
Venit aici
Nu-i liniște dar
Nici în mine
Se deschid cărți care așteaptă
Să le scrii tu până acum
Cu sânge din vârfurile
Degetelor un
Anotimp m-a decedat sau
Ai fost tu nu
Vreau să cred că n-ai
Răspuns când te-am chemat... Citește mai departe!
vine toamna
și-am să te scap
printre degete
ca pe visurile cu
ninsori calde
faci patinaj artisitc
pe sufletul
meu l-ai înghețat
cu o tăcere
desprinsă din pagini
de jale
mi-e durerea fosforescentă
să se vadă
mai tare
mi-e dorul opac
să te lovești de-ți iese
cumva
în cale
m-am trezit
cu fața de duminică
cu mintea împrăștiată pe
podea
hainele de stradă fug de
mine în stradă
încălțămintea mă ia la
palme
inima mă face munte
Retezat
când să ies pe ușa din
mine în cuier
m-așteaptă un înlocuitor
de suflet
sfâșiat al meu
la tine e plecat
Din asta-s compus
Un vers două la apus
O strângere de cord la prânz
O durere de cap seara
Lacrimi cât să-mi astâmpere puțin depărtarea
Iar în loc de somn ușor
Tu-mpingi spre mine numai dor