Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Fac pași în cerc
Încerc să dorm și totuși merg
Încet de tot calc pietre sper
Sperii rațiunea oricum
Am pierdut noțiunea
Dar niciodată n-am fost cum e lumea
Mă bat cu umbra mea
Că îmi abate calea
Depărtarea în timp și spațiu
E un alt inamic
Iar eu nu sunt dinamic
Prea pașnic
Nu mai am forță de luptă
Și între noi e un gard
N-am cum
Să-l sap să-l sar să-l sparg
E în zadar
Nu am niciun ... Citește mai departe!
Și dacă-ți mai scriu
Dacă nu-i suficient
Cu artă să te chem
Dacă vrei mai mult
Spune-mi măcar ce
Și am s-aduc
Aici s-au pierdut cuvintele
Și doar sunetul inimii moare
Pe fundal încercând
Să dezlege misterul
Depărtării tale
Din asta-s compus
Un vers două la apus
O strângere de cord la prânz
O durere de cap seara
Lacrimi cât să-mi astâmpere puțin depărtarea
Iar în loc de somn ușor
Tu-mpingi spre mine numai dor
De n-ai fi asa departe
Si bratele ni s-ar uni
Imbratisati in noapte
Noi am zabovi
De n-ai fi asa departe
Sa simti ca te iubesc,
As da totul la o parte
Sa pot sa privesc
O libelula
Lipindu-se din zbor
Indirect pe
O ramura de pin
Lunecand usor
Imitand lacrimile.
Tigara nu rezolva nimic…stresul cotidian ma afecteaza iremediabil. As vrea sa nu mai simt cum trece timpul, dar asta nu e posibil! Durerea apasatoare a orelor e cu atat mai grea cu cat te departezi de mine…pana cand soaptele nu ni se mai intersecteaza. Si tot fumul ramane drept ecou al sentimentelor arse.