Mă simt învins. De tot ce mă înconjoară și de tot ce e departe de mine. Urmează zile negre. Voi învăța din nou să merg legat la ochi. Voi învăța iar să respir doar praf de dorințe. Voi avea un moment de reculegere. Sau mai multe. Voi încerca să privesc dincolo de viitorul apropiat. Mă materializez într-o persoană, ceea ce n-am mai fost până acum. Oare asta pățesc toate sufletele hoinare?
Categorie: toamna- eu vs eu
Suficient
când îmi cade cerul de pe ochi
vreau să te văd
când inima fuge tiptil și se ascunde
vreau să te aud
când ninge cu lacrimi străfulgerate de dor
vreau să-mi zâmbești
și în tot restul timpului
e suficient doar să-ți simt prezența
Plâng sentimente
nu mai am poezii
doar cuvinte pentru tine
astea nu-s versuri
ci frimituri din inima mea
nu le stropi cu lacrimi ca se vor usca
zâmbește-le ca sa nu moara
eu nu sunt scriitor
ci plângător de sentimente pe foi
acum arunc sunete către tine
care când ajung se transformă în vocale și consoane scrise
astfel tu îmi citești direct în suflet
Bătrânețe
mi se joacă bătrânețea-n barbă
ochii acum merg cu bastonul prin parcuri
să știi că inima nu face riduri
și nici dragostea nu încărunțește
mă deplasez mai greu
dar sufletul îmi zboară
așa e bătrânețea
ani înșirați pe sfoară
Succint
oare ai putea să iubești un poet?
să-i suporți toate metehnele
să-l calmezi când este nervos
să readuci soarele pe cer când în suflet e furtună
eu nu te întreb dacă poți
te întreb dacă vrei să încerci