apune viața

Avea zâmbetul mic într-un triunghi pe buze
Se învârtea în cerc printre priviri obtuze
Era foc și pară din frunte îi cădeau obuze
Categoric ca o sentință nu scuze
Mintea închisă ca o pivniță
Sătul să vadă la știri corupție și bișniță
Îl mânca să iasă din „normal” ce coropișniță
Prins în vâltoarea vieții ca-ntr-o râșniță
Îi fulgera privirea ca pe Benjamin
Privind orașul lui de la mezanin
Voia să muște răul dar nu avea venin
Și fericirea îi pleca ... Citește mai departe!

Protejează-ți literele! – Adoptă o sedilă I

Era o după-amiază geroasă pe o stradă oarecare din București. Ninsese mult cu o noapte în urmă, iar acum un strat gros de zăpadă acoperea trotuarele foarte puțin umblate. De la geamul apartamentului său de la etajul 5, un blogger contempla cearșaful rece care se așternuse peste oraș. Deși se trezise de ore bune, era încă în căutarea inspirației pentru a-și așeza literele unui nou articol pe blog. Își frământa fruntea în palme și, din când în când, mai dădea ... Citește mai departe!

Reporter de la domiciliu – primele 6 luni în presă

Chiar dacă nu am făcut asta prea des, pot spune că a ajuns un obicei pentru mine să scriu articole ca cel de față; am scris de câteva ori despre statusul de student, am scris astfel despre jobul precedent (unul dintre cele mai recente articole e o compilație a învățăturilor căpătate din diversele activități avute) și a venit timpul să fac asta și cu privire la munca de jurnalist. Pentru cei mai noi cititori, articolele de genul ăsta nu ... Citește mai departe!

Lucruri proaste care au ajuns să fie și mai proaste

Uite încă un subiect pe care îl tot coc de ceva vreme – experiența mea cu lucruri proaste. Nu pentru că nu s-ar mai fi vorbit despre el, ci pentru că cei care l-au abordat par să aibă mereu același punct de vedere, unul cu care eu nu sunt de acord. Înaintea de a intra în miezul problemei, un scurt preambul:

Articolul ăsta este despre lucruri proaste, adică produsele „chinezești” și cât de slabe calitativ au ajuns ele să fie, ... Citește mai departe!

vin și eu

timpul miroase a praf cu
tine se pierd secundele prin
parc pași goi de orice trăire nu
se mai văd în aer decât

viruși aduși de vânt și crede-mă
pe cuvânt că aș vrea să fiu
unul dintre ei o scânteie pe
ai tăi cercei și haina

să atârne în cuier niciun zgomot
camera întunecată și știrile
pe mut o foaie o poezie cu
cântec tu cu paharul

de vin și mine

(fotografie de la Elle Hughes via Unsplash)