Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
te-arunc în gândurile mele
cu forța valurilor de cerneală
vărsate ceruri în mine
mi-ești și moarte și artă
arunc peste nori dorul greu
să prindă să vadă
semn de la tine
să-mi încuie în suflet dovadă
m-arunc în iubire bolnavă
uitată sau pusă pe pauză
las inima s-o găsești de decor
fără tine-mi iese toată suflarea din corp
mi-ești scăpare și viață
nu mai am mintea de altădată
am vândut-o în târg
pe două cepe
pe care mi le pun la ochi
de fiecare dată când viața
începe
nu mai am inima de altădată
ți-am dat-o ție
pe nimic
în loc de ea pun versuri
de fiecare dată când locul de lângă
mine e rece
nu mai sunt eu de altădată
m-am dat timpului
care trece
vântului ce-mi aduce
uneori
câte o amintire cu tine
să facem acum altă dată
și ea pare un copil
și eu tot un fir
de lumină
rătăcită
pe buze un basm
îți deșir
cu ceai
de mentă și chec
și eu par un nebun
și ea
tot o nălucă
cu dinți de fier
mușcă-mi din inimă
dragă
cum să pleci
lăsând masa neterminată
și tu
nesătulă
am să tastez
un text pentru eternitate
care să te întâmpine
când vei dori să mă găsești
voi fi acolo unde m-ai lăsat
în umbra timpului
strângând speranța la piept
în lipsa ta
voi împrăștia litere pe jos
să te ghideze
să nu te plictisești pe drum
voi pune flori cu parfumuri puternice
și copaci care să-ți țină adăpost
melodiile inimii mele te vor legăna
eu îți voi zâmbi fără pauză
să vezi mai bine drumul
să tragem noaptea peste ... Citește mai departe!
să ne unim frunțile
să ne-atingem buzele
ca doiactori nonconformiști
ce senzație de sațietate
cu palmele pline de umerii celuilalt
cu urechi gâdilate de versuri și melodii repetate
cu tălpile colorate de pașii cu care ne dăm târcoale
aș merge legat la ochi pe linia gâtului tău
te-aș legăna în inima mea
până am adormi amândoi
cu sentimentele celuilalt în brațe