Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
ma prajesc in ulei propriu
sunt o sardea in conserva lumii
scriu impropriu, dar decis
inchis intre pomi ce fac umbra viselor
ma rasfat in bataia vantului
ca un prosop pus la uscat
ce a absorbit toata rautatea din lume
spune-mi pe nume:
Timpul-poet
m-am oprit la masa
sa mai dau din casa
nu lucruri
ci povesti
ca multe patesc
de cand ma-ngrop
zi dupa zi
sub apa rece
stiu ca-mi va trece
mai e putin
si imi revin
la normal
cum a fost
asa s-a dus
cu ultimul tren
voi chema avionul
sa ma parasuteze
intr-un alt vis
fac provizii
de ciocolata
si tutun
drum bun!
printre idei orgolioase
si pantece spintecate
imi tarasc si eu barba
prin dejectiile zilei de ieri
am dat frau liber
cailor din minte
sa galopeze pe campiile
ultrafertile
iar cand ochii vad biciul
ma trezesc
si
o iau de la capat
mi-a intrat in oase
ca un virus, ca un spargator de case
nu stiu de unde vine, are ceva cu mine
ma desira ca pe un plovar
eu tac
ii dau bice
si merg mai departe