Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am scăpat ochii-n fântână
în sunet de chitară
în foșnet de clipiri
și-n liniște de deal
am învățat să citesc în debitul de apă
cu aripile de lumânare
cu care zboară timpul
pe sânge închegat
îmi scap vorbele pe picioare
și mă doare tot corpul suspendat
de o grindă de răutate
pe care viața m-a urcat
vampiri colorați frumos
ierbivori
mă amenință că mă vor spânzura
dar sunt înalt
am reușit să îmi stric
costumul de nuntă proprie
la care ... Citește mai departe!
Omul fără chip se scoală-n fiecare dimineață
Devreme, apoi se spală pe față.
Își aprinde o țigară proaspăt scoasă din pachet,
Pentru toate celelalte are timp berechet.
A-nceput să nu prea-i pese de oameni și societate,
Condamnat să-și ducă viața-n cruntă mediocritate;
A-nvățat că nu contează dacă privești înainte
Și că dacă ești sărac mori de foame de cuvinte.
Adevărul pentru el nu prea pare să existe
Când toți oamenii-l sufocă cu ură și-aberații triste;
Omul fără chip își dorește ... Citește mai departe!
ma prajesc in ulei propriu
sunt o sardea in conserva lumii
scriu impropriu, dar decis
inchis intre pomi ce fac umbra viselor
ma rasfat in bataia vantului
ca un prosop pus la uscat
ce a absorbit toata rautatea din lume
spune-mi pe nume:
Timpul-poet
Se repeta-n gandul meu
Vocea ei zicand ca poate
O sa o revad la noapte
Si-n fiecare zi, mereu.
Dar n-apare si disper,
Ca o caut din priviri
S-aduc in ochi insufletiri
De-adanc mister.
Pasul ei rece ca valsul
Intr-o calda zi de toamna
Poate ura sa-mi absoarba
Si sa imi schimbe scrisul.
Are-n ea mereu putere
De-a distruge tot ce-i rau
Si-a planta in jurul sau
Pomi din care curge miere.
Glasul ei domol ca apa
Arde-n inima mea ... Citește mai departe!