când cade lumina
scoal-o de pe jos
scutur-o de praf
şi bag-o în buzunar
acasă pune-o într-un glob
atârn-o la gât ca pe o amuletă
aşa s-a inventat bling-bling-ul
Categorie: unpoetpierdut
Povara lumii
mă spăl cu mălai
îmi limpezeşte sufletul
mănânc speranţe
sunt foarte hrănitoare
furnicile sunt prietenii mei pitici
locuiesc în aburul deşertăciunilor lumeşti
Vă salut, fraţi în suferinţă!
Agitaţie
Ai auzit şi tu zgomotul dimineţii?
Ce plăcere!
aşa realizezi că lumea are nevoie de tine
iar tu îţi pui ori creierul ori braţele la contribuţie
până seara îţi iei partea ta din toată agitaţia asta
trezeşti la rândul tău pe alţii
sperând că la noapte te vor lăsa să adormi
închizi ochii şi când îi deschizi e iar lumină
eşti norocos ai mai primit o zi
Sunt prostul lumii
sătul să-ndur
sătul de pulberi ce par aur
zgomote ce par cântece
nori ce mă vor frânge
ar trebui să orbesc
ca să m-opresc din scris
ar trebui să surzesc
să-nnebunesc
poate atunci societatea
îmi va da tot ce-mi doresc
nu poate, sigur
Bârfitorul
se zice în legende că poeţii n-au onoare
că ei au celebritate
fiindcă scriu despre prostime
oare nu-i normal să scrii?
când vezi atâtea zi de zi…
şi te întrebi
de unde-or fi izvorât toate