Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
îmi arunc pălăria unde e praful mai mare
și dansez în jurul ei
cu mărăcini în buzunare
aștept să îmi cânte copacii
la fluiere ruginite
voi lua drumul melcilor
îl ascund după ureche
și sar precum cangurii
din cangrenă în cangrenă
cu ochii acoperiți de răsuflări tăiate
voi lua fulgerele la purtare
nu înainte să le schimb culoarea
garderoba lumii trebuie înnoită
și nu mai am încercări rămase
am scăpat o picătură pe jos
din lumina ce îmi zornăia între ... Citește mai departe!
vreau să văd cum răsar speranțe din asfalt
udate ipocrit dar sincer
să lumineze în fulgere poporul ambulant
ce nu încetează să strige
vreau în pomi să înverzească liniște
legănată de cântecul ploii
vreau căldură atunci când ninge
în mijlocul câmpului strigoii
pe fețele noastre să se nască fericirea
natural nu prin cezariană
să hrănim cu lacrima din ochi
orice pornire arbitrară
să lăsăm întunericul să se scurgă
în mațul noroiului de unde a venit
norii sunt goi o să ... Citește mai departe!
scriu cu cuțitul pe vene
țip în semne
lovesc cu pumnii în perdele
tai în foi viața
e mai ușor de despărțit în silabe
fiecare cu cutia ei de chibrituri
cu care își aprinde cărămizile
să vadă pe unde trece timpul
aud șoapta neliniștii
de după un val de întuneric
când te trezești cu sabia în mână
între pereți transparenți
și singura gură de oxigen
vine de sub tine
într-o încercare jalnică
de a recupera nu-știu-ce
ăștia nu știu
și nu vor
unii nu pot
să vrea să știe
ce ar putea face
dacă știința lor ar vrea
să le arate ce poate
eu doar urmăresc
din colțul unei minți distruse
cum și ultima speranță
moare când soarele răsare
mi-am închis boașele într-un sertar
e prea iarnă să le port
să se certe cu termometrele
să strălucească înghețate ferite de lumină
cred că am să păstrez la căldură
și prelungirea lor umană
să se certe cu plastice
să-i strălucească fața la lumină
am încheiat sertarul
pardon citatul