doar cu hrană spirituală poete
ai să mori de foame
unde-ţi sunt fanii
să-ţi plângă soarta
unde-s bocitoarele
să strige ele-n locul tău
e-atât de greu
lumea vrea tot gratis
la fel şi eu
Categorie: unpoetpierdut
Pentru moral
mă oglindesc în toceala pantofilor mei
mă asemăn cu praful de pe ei
am fost în multe locuri
am fost când limbă când şiret
am avut şi vopsea pe piele
am avut şi cuie-n talpă
şi momente cu drum lin
în curând voi ajunge
să strălucesc pe un raft
timpul aşa curge
şi ştiu că nu mai e mult până acolo
Tarta din câmp
şi iată spicele cum cresc
lângă peronul de metrou
hrănite de priviri grăbite
de oameni ce călătoresc
e-aproape timp de seceriş
dar nu brutarii le zâmbesc
că-n loc de grâu în aste spice
stă ceva mai nefiresc
atârnând pe tija lungă
gata să-ţi coboare-n pungă
în loc de grâu stau struguri copţi
pe-un peron de parte stângă
În cazanul fermecat
pune un strop de oţet
lasă-l să fiarbă
pune-ţi în el problemele
nu vei fi acuzat de vrăjitorie
dar te vei obişnui cu mirosul eşecurilor
Bătrâneţe
încă bătrân
dar nu neputincios
îmi latră cravatele de gât
de se ţin hingherii după mine
dorm pe un pat de visuri
neîmplinite
urechile îmi erodează tavanul
sunt acuzat că demolez fără autorizaţie
tot ce mi-a rămas
sunt pantalonii mei de dormit
albi cu bulinuţe bleu
şi foarte largi
bastonul l-am pus demult pe foc
ca să fac loc pentru blândeţe
însă pensia mă muşcă
iar eu îi dau să bea oţet