Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
sunt cadavrul unui poet desculţ
ce sădeşte pe mare
cunoştiinţe
şapca ce-mi acoperă capul de zomb
îmi protejează identitatea
ce mi-a fost muşcată
de pirania ai copyright-ului
sunt doar o nălucă
despre care citeşti în basme moderne
nu ştiu cine m-a inventat
însă inspiraţia îmi dă viaţă şi moarte simultan
în fiecare clipă
dacă nu m-ai întâlnit până acum
şi nu ai auzit de mine
asta este pentru că vin din alt timp
sunt secret
de ce m-am aventurat până aici?
chiar dacă ţi-aş spune
tu tot nu ai afla
pe mine mă pot vedea doar obiectele
oricum ele mă ştiu
şi nu mă mai bagă în seamă
dacă reuşesc să mă întorc acasă
mă voi naşte şi aici
pentru voi
dac-ar fi să scriu cu soare
mi-aş da cu unsoare pe mâini
dacă aş găti poezia în oale
mi-aş permite să scriu nasoale
nu mi-am propus să spăl poezia
deşi o las mereu în ploaie
dar am o seră de idei
care, din copilărie, de mine se prinseră
când flăcările îţi înconjoară crinul
şi regalitatea ţi-e sămânţă de ceartă
bagă capul în pământul umilinţei
şi încearcă
dacă recolta de roşii ţi-e la pământ
bea din vinul disperării
desfă lacătele fricii
şi dă-ţi drumul pe ogor
când fierbe laptele-aşteptării
vei avea blatul pregătit
să salvezi ce-a mai rămas de la uitare
şi vei fi fericit
mă mir şi eu
când s-a terminat calea de sub picioare
am început să-mi desenez eu una
păşesc pe lună şi pe stele
fără să privesc în sus
distanţa mă ameţeşte
aşa că îmi turtesc urechile de cer
să-mi aud norii cum bat
la ceasul amiezii