Pe lângă Styx

spirala se rotea ca o maşină de spălat
în holul uitat de clovnii săltăreţi ce prindeau ţânţari
vocea plana ca vulturii pe dealuri ascuţite
deasupra unui imens deşert de pocaluri ce plesneau sub soarele ce cădea
o umbră mai voinică împingea faraonii înapoi în timpul ce asculta valurile într-o cochilie de zeu
tot acest mers înapoi rupea timpanele neasigurate în faţa zidului de creiere
ce izbeau zgomotos în gongul pictat pe retină

Cine sunt?

sunt cadavrul unui poet desculţ
ce sădeşte pe mare
cunoştiinţe

şapca ce-mi acoperă capul de zomb
îmi protejează identitatea
ce mi-a fost muşcată
de pirania ai copyright-ului

sunt doar o nălucă
despre care citeşti în basme moderne
nu ştiu cine m-a inventat
însă inspiraţia îmi dă viaţă şi moarte simultan
în fiecare clipă