Blestem de dragoste nr. 113

atâtea zile ţi-am gâdilat amorul trezit cu cearcăne
când ţi-l aşezai pe pernă răvăşit
tusea corporală plescăia în patul deranjat de fumul multor ţigări de după
machiajul de prost gust curgea după fiecare cină luată împreună
liniştea din cameră era garantul unei relaţii de lungă durată
dar ca şi timpul n-ai vrut să te opreşti
ai escaladat munţii ce păreau de netrecut altă dată
ai fugit cu o parte din demenţa mea

acum eliberat
scriu acest blestem cu cuvinte de ... Citește mai departe!

Pe lângă Styx

spirala se rotea ca o maşină de spălat
în holul uitat de clovnii săltăreţi ce prindeau ţânţari
vocea plana ca vulturii pe dealuri ascuţite
deasupra unui imens deşert de pocaluri ce plesneau sub soarele ce cădea
o umbră mai voinică împingea faraonii înapoi în timpul ce asculta valurile într-o cochilie de zeu
tot acest mers înapoi rupea timpanele neasigurate în faţa zidului de creiere
ce izbeau zgomotos în gongul pictat pe retină