Un blog nu e o inimă
nu e un suflet
ci un trup
din care se hrănesc internauţii
e hrana lor de toate nopţile
când televiziunile regurgitează ce-au mâncat cu ani în urmă
când presa scrisă capătă culori bolnave
şi nici oamenii nu mai sunt cum erau odată
Categorie: unpoetpierdut
Anii mei
timpul m-a lăsat în urmă
pe un munte-mpădurit
să-mi caut singur poteca
de pe care am venit
trec prin locuri netrăite
ce-mi spun parcă o poveste
închid ochii şi le-ngân
timp de ele nu mai este
închid visele în carte
şi o îngrop adânc
aş mai săpa un pic
dar sunt deja departe
Vifor
am scris cuvinte oprite din groapă
din leagănul de stâncă al necesităţii
cu urechi murdare de fugă
cu miros de rânjet şifonat
am călcat lacrimile-n palme
păşind pe refrene
cu victoria-n mână
la asfinţitul cuvintelor
dar regatul zăpăcelilor
e doar o frunză de păcat
pe lângă orele pătrate
ce le mai am de aşteptat
Teatru de păpuşi
privesc stelele înfipte în arcuri
pe şapca pământului
care stă la bronzat
într-o cameră antifonată
lipsită de aer
dar plină de suflete
De ce oare?
m-am apucat de fumat
cu ani în urmă
crezând că am să uit de greutăţi
dar acum peste mine ele
s-au revărsat
şi n-a fost bine
m-am apucat de poezie
în urmă c-un deceniu şi jumate
crezând că am ceva de spus
şi am vorbit de mi-a ajuns
dar nimic nu a contat
şi n-a fost bine
m-am apucat de rap
în urmă cu ani de zile
crezând c-am să dau mai departe
ceea ce eu am luat
dar lumea ... Citește mai departe!