am ieşit la vals cu păianjenii
i-am adunat de prin toate amintirile plăcute
pânza lor cântă
ameţesc ca după o carafă de păreri de rău
când mă trezesc luciul sidefiu al lasourilor lor lasă loc unui mortar ruginiu
Categorie: unpoetpierdut
Scântei din tavan
Strigătul norilor
se aude din termometrul
care sărută peretele
pletele netunse ale razelor solare
se prăbuşesc prin atmosferă
până pe pământul scârbit
de răutaţile oamenilor
În plaiul norilor
culori de verde se răsfrâng
peste zeci de nuanţe de roşu
cercuri portocalii şi galbene bat la ochii
movul s-a rupt din curcubeu şi a venit aici
iar albastrul veghează peste toate
De-ar fi
Bună dimineaţa!
se trezesc norii
şi îşi mângâie secundele
lanţul de căldură dezleagă suflete bronzate
călăii zilelor de ieri
şi-au luat liber de la slujba de recoltă a nimicului
doar cerneala bătută în cuie imaginare
mai salvează aparenţele
Refugiu
e ceasul
care stă
şi face o grămadă de lucruri
să te bucuri
în inexistenţa ta
socială
e vraja
care roade
timpul
şi aura lui
de atotbiruitor
mistic
e prima
dată când
urletul societăţii
se acoperă
cu fulgii
disperării
e speranţa
care împinge
timpul la vale
într-o melodie
bisericească
cu ecou
e totul…
dar e transparent
din fericire
picurăm cu toţii
malformaţi
de viaţă
în eter