Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
de ce tocmai la tine
îmi pleacă mereu gândul
când știe că nu-i bine
și că n-o să meargă
îmi fuge mintea repede
și nu vrea să se-ntoarcă
o ții în buzunar
și-i râzi în ceafă
ți-a bătut un vers la ușă
tu l-ai răstignit
eu un țignit
tot cred că poți fi altfel
mâine ți se va aduce un anunț
c-o bandă neagră
e despre mine
dar tot nu o să-ți pese
și mie n-o să-mi treacă
te-aș pune în centrul universului meu
și m-aș roti în jurul tău
singură m-ai eclipsa
și oricât aș striga
tot n-ai să m-auzi
că nu-i sunet în spațiu
nu vei întinde brațe către mine
și am să orbitez în neștire
de-aș fi quasar nu aș avea destulă energie
să te urmez dincolo de tot ce există
inima mea e o gaură neagră
ce emite radiație tristă
ar fi o contradicție-n termeni să-ncerc să te-opresc
măcar o clipă în continuumul spațio-temporal... Citește mai departe!
poți să-mi vezi pe față
cât mi-a rămas din viață
transpir zelos pe frunte
ani și zile crunte
mi-e liniștea mormânt
călău mi-e gălăgia
lumea-i acoperământ
de unde a pornit urgia
traiul e doar un vis
și cred că am mai zis
dar nu-s urechi s-asculte
când vântul morți ascute
sufletul din plămâni
o ia la sănătoasa
după codrii ce-i bătrâni
lucește cinic coasa
poți să-mi vezi pe piele
cât timp mi-a mai rămas
că-n strigătele mele
nu mai e ... Citește mai departe!
tristețea e singura emoție pe care o cunosc
mă-mbrac cu ea dimineața cu ea mi-astâmpăr
foamea la prânz mă-nvelesc cu ea când mi-e frig
și tot timpul o țin în căști pe încheietură și în
buzunare merg în vacanță cu depresia îi place
să mă țină de mână și să mă sărute sub vâsc
sub scări insalubre și în general oriunde merg
cu depresia de braț o sorb din pahar și nu mă
îmbăt c-a murit speranța mă duc azi ... Citește mai departe!
așa-s mulți oameni dar nu-s eu
și să-i înțeleg mi-e greu
mă doare când îi aud
și continui să-i ascult
mă uit ciudat cum ei la mine
încerc să nu mă mai gândesc
deși-i ciudat când în mulțime
ochii-mi singuri se opresc
pe-o nouă obsesie
o nouă depresie
clonată după cea veche
și-aștept iară până trece
dar nu pleacă doar uit eu
da-mi reamintesc când totul
se dărâmă c-un puseu
când dorului îi sare dopul
îmi pierd ideile mereu
înnebunesc ... Citește mai departe!