tristețea e singura emoție pe care o cunosc
mă-mbrac cu ea dimineața cu ea mi-astâmpăr
foamea la prânz mă-nvelesc cu ea când mi-e frig
și tot timpul o țin în căști pe încheietură și în
buzunare merg în vacanță cu depresia îi place
să mă țină de mână și să mă sărute sub vâsc
sub scări insalubre și în general oriunde merg
cu depresia de braț o sorb din pahar și nu mă
îmbăt c-a murit speranța mă duc azi la
înmormântare că nu-i nimeni cu ea singură
ca și mine îi aprind o țigară îi pun două crengi
să aibă și umbră și soare lucruri care mie-mi
lipsesc stau de vorbă cu moartea și nu doar
noaptea avem minute nelimitate dar aș vrea
să renunț la abonament să stau fără tratament
ce povești îmi spune ar deveni invidioși poeții
toți dac-ai veni din groapă să mă scoți cu
funia de gât să nu mai alunec înapoi atârnă
-mă de un pom înalt să văd peste gard căci
aici e tăcere întuneric și frig încerc să mă conving
că tristețea nu e singura emoție pe care o cunosc