așa-s mulți oameni dar nu-s eu
și să-i înțeleg mi-e greu
mă doare când îi aud
și continui să-i ascult
mă uit ciudat cum ei la mine
încerc să nu mă mai gândesc
deși-i ciudat când în mulțime
ochii-mi singuri se opresc
pe-o nouă obsesie
o nouă depresie
clonată după cea veche
și-aștept iară până trece
dar nu pleacă doar uit eu
da-mi reamintesc când totul
se dărâmă c-un puseu
când dorului îi sare dopul
îmi pierd ideile mereu
înnebunesc când le găsesc
absent în nimic vă privesc
așa nu-i nimeni sunt doar eu