Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Scriu de-ngheaţă apele
Şi mi se-nchid pleoapele
Gâtuit ca girafele
Spre soare ca plantele
Scriu să-ţi închid ochii
Să-ţi deschid inima
Strălucesc ca pantofii
Când se deschide mina
Scriu să-mi omor timpul
Scriu ca un ucigaş
Dar am în mână pixul
În loc de cuţitaş
Scriu şi când n-am ce scrie
Şi când n-ar trebui
Închid în poezie
Verbul a trăi.
Te-am visat şi nu-mi pot crede ochilor,
Erai plăpândă- aşa cum eşti tu de fapt
Şi le-am trimis blestem mare zorilor
Fiindcă mi te-au luat.
Era totul opus faţă de realitate
Şi tu-mi ziceai să ne vedem
Pe înserate
Lângă vechiul cal de lemn.
Însă totu-a dispărut
Ca somnul dup-un vis urât
Atunci când m-am trezit
Şi tot aştept
Să fiu uimit
Când realitate va fi.
Ţi-am zis să-mi laşi caii în pace
Că rânchează şi lovesc
Şi niciodată nu îmi place
Să-i văd cum se ciondănesc.
Ţi-am zis să-mi laşi muşcatele
Pe masa din bucătărie,
Ca toate preparatele
Ce le aşteaptă să ştie.
Lasă-mi timp să mă gândesc
La firea lucrurilor
Şi am să îţi vorbesc
La timpul lor
Într-o ploaie de paşi,
Dacă mă laşi.
Clipe de relax total
Ca la morgă un portar
Şi ne iese, per total,
Transpiraţie-n pocal.
Când pui paşii pe trotuar
Şi nu observi că e murdar
Leagă-ţi talpa în fular
Şi mergi iar.
Când pare totul în zadar
Pui nădejdea în pahar
Lâng-un strop de Murfatlar
Mai adaugi un ziar
Şi, dacă e noapte chiar,
Ai un scop, chiar de-i banal.
Varsa-ti focul in ocean
Si lumina-n cerul noptii
Arde-n tine tot ce-i alb
Reda stele realitatii.
Insiruire de poteci
Sa te faca sa gresesti
Sa alergi, nu sa mergi
Gogosi grotesti
Paianjenul ce-l ai in gand
Iti va spune ‘Pe curand!’
Si-l vei aprecia
Ca pe pielea ta.