Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ploaia mă face
Să uit noţiunea timpului
În momente-n care
N-ar trebui să uit
Îmi întoarce gândurile
Pe faţă
Şi le
Întipăreşte pe piele
E avocatul diavolului:
Cere un troc,
Iar dacă nu-l accept
Mă omoară.
Sau mă omoară oricum
Căci cu mine
Sau fără
Ploaia e la fel.
De asta am riduri pe frunte, că îndur multe
Bătăi psihice, tortură şi insulte surde
Urechea mea s-a învăţat şi nu le mai aude.
Mă-ntreb oare de ce mi se-ntâmplă mie?
De ce nu-i viaţa frumoasă ca o poezie?
Poate fiindcă eu le compun triste!
Mi-aş dori ca ura nicăieri să nu existe
Parfumul sincerităţii-n aer să persiste
Dar astea-s gânduri fanteziste.
Să crape pereţii, să se despice pământul
Tu tot îmi vei auzi cuvântul
Liniştea şi vorbele vor face ... Citește mai departe!
Era departe tare
Peste mii hotare
Fierbând ierburi amare
Şi-ascunzându-se de soare
Stătea-n al ei castel
Cu un şoricel
Ce ducea cu el
Un puricel.
Castelul era mare,
Nu făcea umbră la soare,
Sursă de-ncântare
Pentru orice privitoare
Chiar şi animalele
Îi băteau aleile
Venind cu ploile
Şi plecând cu serile.
Iar prinţul ce-o dorea
Pe hartă o căta
Şi nu o găsea
De departe ce era
A mers el pe cal
Cale de-un cvartal
Când un miros de mangal... Citește mai departe!
S-a dus ultima clipă de răgaz,
Au venit ploile în suflet
Şi tot ce a rămas
E un sfert de zâmbet
Păcălit de avalanşe
Cu pietre şi săgeţi
Lipsit de şanse,
Aruncat spre pereţi
Potcoave carnivore
Şi lei resuscitaţi
De plante omnivore
Şi lilieci turbaţi
Aflaţi că nu e totul
Să pierzi ultimul dram
Din lotul
De elan
Dar mintea, făcută deltaplan
Plănuia să pască
Pe iarba unui cioban
Cu blană-albastră
Istoria curge din nori
Cu vinişoare sângerii
Dureroase pentru ... Citește mai departe!
Ma sacrific in versuri
Pentru viermii din pamant
Ca o carne putrezita
A lumii-n care traim
Iarta-ma de te dezgust
Dar istoria-i fecala
Ingrasamant scuipat pe camp
Aruncat, caci nu e timp
De culturi mai pure
Dezastru-i iminent
Iar noi ne-nghesuim
Ca mortii-n cimitir