Categorie: unpoetpierdut

zâmbet și piele

Posted on by Ștefan Trepăduș

încearcă s-asculți cu mine
de la primul ropot ce vine
când cobor eu pe tine
surâzi

și începi să te uzi
apoi te scuzi
te-ncordezi și începi să vibrezi
deja nu mai gândești

e gălăgie
cât să-mi placă și mie și ție
din baie până-n sufragerie
lăsăm urme de tălpi

îți place la înălțime
te ridic la tavan sau măcar
până la lustră
suficient cât să mai cadă din fustă

e-o poziție justă
hai gustă
din buzele mele nemâncate și ... Citește mai departe!

moarte amăruie

Posted on by Ștefan Trepăduș

nu există volum suficient
de puternic să mă scoată
din asta mi-a amorțit
corpul fugind de durere și
crapă viața sub pași mi-e

timpul otravă și lumina e
boală aerul barieră eu
inert aștept să mă cuprindă
absența aștept să
mă termine demența cu

vorbe de fier să-mi spargă
craniul cu mâncare de
suflet să-mi complimenteze
uraniul la prima oră
când totul se va curăța de

pe pânza albă pe care
sunt prins nu mă mișc
nu am corp și ... Citește mai departe!

furia și nimicul

Posted on by Ștefan Trepăduș

e miezul zilei dar eu
sunt la marginea planetei mai
fac un pas și cad dincolo
unde norii spun psalmi și
bat din palme la
frică nu cumva să-i aresteze
furia și nimicul din mine

e miezul zilei în mine e
noapte gratiile cântă și
e aproape plăcut sunt
sătul de lumină și multă
vreme nu mai am de
pierdut tre’ să plec și nu

iau pe nimeni în miezul
zilei e cancer și puroiul
tot râde îi dau două... Citește mai departe!

cum să?

Posted on by Ștefan Trepăduș

scriu cu șireturile că mă calc
pe degete am sânge negru că-i
amestecat cu pământ din copac
cânt ca și cum norii mai țipă

chiar când ei au tăcut de mult
plouă tăios am rănile-adânci
mi-am scris cu securea în
piept când soarele a sunat

ora sfârșitului ora în care se
moare de la orice cuvânt dar
să nu taci vocea ta face
totul mai respirabil chiar aerul

îmbâcsit din junglă care smulge
zâmbete de durere atârnate
printre crengi o ... Citește mai departe!