nu există volum suficient
de puternic să mă scoată
din asta mi-a amorțit
corpul fugind de durere și
crapă viața sub pași mi-e
timpul otravă și lumina e
boală aerul barieră eu
inert aștept să mă cuprindă
absența aștept să
mă termine demența cu
vorbe de fier să-mi spargă
craniul cu mâncare de
suflet să-mi complimenteze
uraniul la prima oră
când totul se va curăța de
pe pânza albă pe care
sunt prins nu mă mișc
nu am corp și sunt vis un
coșmar ucis cu lemne și
cuie am ajuns la ultima
suflare și e moarte-amăruie