prea mult dintr-odată

s-a sfărâmat cerul în cioburi de nori
la cântecul începutului de zori
și lumea întreagă era înspăimântată
ai fost prea mult dintr-odată

a crăpat pământul la apariția ta
și fluturii n-au mai putut zbura
toată existența era cutremurată
ai fost prea mult dintr-odată

s-a uscat tot ce era verde
a explodat lumina-n peșteri
tu singura nevătămată
ai fost prea mult dintr-odată

întunericul a înghițit creația
de nici zeii n-au înțeles situația
te-ai vrut adorată și visată
dar ai fost prea ... Citește mai departe!

inspirație blondă

inspirație blondă
la măsură de 0,5
depresie albastră
ca ochii tăi mici

îmi picură-n suflet
rece ca gheața
și-aș vrea dar nu pot
să te sorb dimineața

vânt sub umbrelă
doar soare în jur
spuma ca o dantelă
sub ochelarii obscuri

e aproape vară
nu la mine în cord
te-aș lua la terasă
aș gusta din tine în cort

te-aș avea lângă mine
că e zi sau e seară
deși nu mă pot obișnui
că ești prea amară

ți-aș stoarce ... Citește mai departe!

minimioare și cornițe

am o turmă de minimioare care se țin după tine
dar le-au crescut cornițe și mă împung pe mine
m-am pus să îți fac curte să pască-n bătătură
dar nu aveam ruletă tu – doar jumătate de măsură

am invocat și demoni din psalmi să-mi dea citire
oricum aranjam textul ieșeau iubiri latine
te-am chemat prin spiritism și-n plin extaz
am luat contact extrem cu o depresie cu ochi turcoaz

am lăsat versuri în urmă ca tu să le aduni... Citește mai departe!

tăcerea din aprilie

tăcerea din aprilie când
mi s-au legat frânghiile de gât
despletite ca părul tău în vânt
des amăgite de absența din cuvânt

tăcerea dintre noi e ca și cum
ne salutăm dar de pe un alt drum
și tot ce ți-aș putea spune este doar
un bună grăbit pe un trotuar
iar tu zâmbești știind c-o să dispar

eu iar și iar te chem
în sufletul tău să mă fac ghem
să-ți răsune inima ca un poem

tăcerea din aprilie ... Citește mai departe!

de fiecare dată

de ea nu se-atinge nimeni
este atât de colorată
încât vreau s-o storc în vers

atât de sigură pe ea
cum eu n-aș putea fi vreodată
și simt că înnebunesc

ea nu iubește pe nimeni
dar toți o vor și n-o primesc
nu poate fi înduplecată

atât de-așa și pe dincolo
că nu știu cum s-o gândesc
atât de inopinată

că de fiecare dată
când o văd
mă-ndrăgostesc