Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
se cutremura pamântul
ard sfincsi de materie cenusie
soarele ne lesina prin grandoarea sa fara de pacat
ne umezim palmele
si aplaudam ceata
ce se lasa pe-nserat
stam la colt si ne plangem în unghii
îmbratisand umbre
facem abuz de liberul arbitru
ne întoarcem în loc de trei ori
vraja ceasului cu arc peste timp
ne manifestam zgomotos când nu mai avem de cine profita
ne bate soarele în ceafa
cuie deja sângerate de uitare
suntem închisi cu lacate de ... Citește mai departe!
Cunoaște-ți simțurile!
fiecare culoare are sunetul ei
fiecare îmbrățișare are vibrația ei
fiecare sunet are tăcerea lui
fiecare fiecare are nimicul lui
***
Sete de carte
sare matematica din copertă
direct la gândul bieților literați
încă le mai curge cerneala de pe buze
noaptea trecută au mușcat adânc în cultură
***
nisipuri negre mișcătoare
orez gri ciobit
materia cenușie arsă de gânduri aprinse
mizeria sufletelor înnorate de anti-oameni
păstrăm liniștea ca pe un cadou, adică nu o folosim
false urechi de lapte
ce se prefac dezgustate de vorbe așa-zis infantile
putem trăi fără oameni
deci orice sentiment este futil
nu-s cimitire suficiente pentru mine
degete mi-aleargă pe cavouri
din ce minte bolnavă am plecat
cu bocanci de salvamontist
să pot escalada suflete pistruiate
oameni cu acnee pe inimã
joc poker cu moartea
ea se uită la cărțile citite din minte
și-mi întoarce pagina la capitolul subsol
sub orbul care sunt
nu văd lumina de sub coșciug
cuvinte de măsură
de ce să ne întindem de la est la vezi tu cum ninge privirea
de la pământ la ce vrem să se-ntâmple
cu picioarele în amiază și bretonul în coșciug
de ce să marcăm fericirea în pași egali
de ce să plutim în concret
în loc să ne înecăm în abstract
să-i spunem fericire