putred în dinți

cât de putred e-orașul
pute orice stâlp și nu
de la pișatul câinilor sau al oamenilor
fără adopost pute
orice bancă din parc orice
semafor funcțional sau defect

moare încet orașul când noi
ne folosim de umbre și nu
de treceri de pietoni stații
de tramvai și șine ei merg
în bășini și iar pute orașul

ciroză și cancer și toate
sunt în clădirile reabilitate și
cam orice societate pe care o
cunosc mănâncă de dulce în post
dar refuză ... Citește mai departe!

am învățat să urăsc

nu-ți place naivitatea du-te dracu
te plictisește realitatea hai cu mine
îmi mut din oră-n oră habitatul
rămânând în curs de dispariție

atitudine de căcat ce să le ceri
se cred la alt nivel azi cu plecare din aceeași baltă ieri
e ușor să treci cu vederea când ai alte condiții-n contract
prefer să fiu sincer iubesc sau urăsc cu tact

și am ajuns să urăsc cam totul în special gândirea curentă
nici în trecut nu mă regăsesc complet
dar ... Citește mai departe!

jocul cratimelor

cu nasu-n cărți ascult-un
coșmar jucat de viață
e-actorul care-ntr-o zi
sfâșie tot și pleacă

ideile-n care mă-ncred
lipite aiurea pe jos
c-o forță-n chemare
ca vântul și ploaia

m-alearg-un foc
îmi zboară și gândul
îl prind c-un resort de-oi
apuca să mă joc

am o cratimă-n față-n
cazul în care-am să plec
m-opri-voi întors către tine
ca soarele-n noi

juca-ne-vom pân’ dimineață
cu cratime și vorbe de soi
planta-vom cu grija-nainte
de zilele noi

un joc de iubiri și ... Citește mai departe!

Opri-mi-s-ar sânge

la barieră acolo unde
intră ideile-n minte
speranțele și durerile
unde vameșii îți spun mergi sau stop

într-un cufăr legat cu
sârme cu capacul
sudat doarme-n tihnă
o inimă de om

opri-mi-s-ar sânge-n
obraji și vocea-ți-n ureche
dezleagă cratima dintre noi
înfășurați în garou

îți scrie un poet pe stil
nou un debil făr’ stilou
de la granița dintre
moarte și căderea în hău

opri-mi-s-ar sânge să
curgă direct în foaie
țip-arterele-n mine

hello

putred & confuz

sunt putred
în suflet și pe-afară
am în ureche o vioară și-un arcuș
urc pe scăriță
îmi fac în fața lumii o ușiță
prin care scot capul din când în când
să mai salut
să mai înjur

sunt confuz
când de mâner cuvintelor fac uz
fără să le consum
asta e frământarea mea la orice drum
dar să nu crezi că știi ce gândesc
când dau frâu liber ideilor cu greu
le mai opresc și sunt confuz
de ce nu ... Citește mai departe!