Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Îl iubesc pe Eminescu el
pune pâinea pe masă și
Cola în frigider
Îl stimez pe Blaga nici eu
nu strivesc ce-a mai rămas
din lume deși sunt
Luat la mișto de urmașii lui
Caragiale eu tot cu el mă-ntorc
acasă după fiecare lună
Grea de muncă cad în
Pat spre deosebire de
Vlaicu ce se ridica spre
Cer Viața mea nu are culorile
lui Grigorescu este gri
cu pete putrezii de sânge la
Ateneu nu am intrat îl văd... Citește mai departe!
nu încerca să privești prin nori
și prin inimile oamenilor
nu-i apă de izvor
a trecut prin multe
nu încerca să sapi în stâncă
și în suflete chinuite
oricât ar fi groapa de adâncă
este bine astupată
nu cumva să traversezi deșertul
în căutare de persoane
am ajuns deja la celălalt capăt
și-aici lumea nu prea vine
fiecare călătorie
începe cu primul pas
dar viața ne-a rupt picioarele
și ne-a pus crengi în coaste
aștept să înfrunzească și să înflorească
nothing is happy
nor it has to be
we’re all drowning
in bitter apathy
there is no light
but we got used to it
searching for a match
we’re getting injuries
the voices disappear
and lives become plain text
the road to hell is open
this may seem correct
all of you out there
wearing those fake smiles
watch me burn it all
to prove we’re not alive
și dacă nu-ți cânt
am să râd prăjit
ca o hamsie
în buricul tău
pân-o să-ți iasă muci pe nas
mai stau cu tine o vorbă
și-mi scriu testamentul
dar nu te las
rămân în urechea ta stângă
ca o ascuțitoare
rămâi în urechea mea dreaptă
ca o stea nemuritoare
împreună pe sârmă
ca rufele la uscat
îți recit cu nasu-nfundat
ultima mea scrisoare
strănută când ai plecat
de ce tocmai la tine
îmi pleacă mereu gândul
când știe că nu-i bine
și că n-o să meargă
îmi fuge mintea repede
și nu vrea să se-ntoarcă
o ții în buzunar
și-i râzi în ceafă
ți-a bătut un vers la ușă
tu l-ai răstignit
eu un țignit
tot cred că poți fi altfel
mâine ți se va aduce un anunț
c-o bandă neagră
e despre mine
dar tot nu o să-ți pese
și mie n-o să-mi treacă