avem preşedinţi orbi
şi prim-miniştri corbi
avem miniştri chiori
şi demnitari putori
dar toţi ăştia sunt aleşi dintre popor
Categorie: PoeVești
Condiţie
mă încalţ cu balustrade
că n-am bani de poduri
mănânc cioburi
barele mele metalice sunt imune la sudură
stau cu prietenii mei porumbeii
ne strângem seara în bancuri
spargem ţânţari şi alte insecte
noaptea suntem şahişti:
ne retragem în poziţie de pat
Dejecţii plutitoare
viaţă de căcat
îmi văd reflexia în apa din wc
băşinile mele miros a tristeţe veşnică
am crampe de supărare
lacrimile arată ca urina
chiar dacă sufletul meu a fost lăsat în soare atât de mult timp
s-a uscat doar la suprafaţă
înăuntru e încă proaspăt
reamintind de hrana de ieri
N-am de ce
n-am de ce să sper
uşile-mi sunt închise
n-am de ce să zbier
luminile sunt stinse
închis în nicăieri
n-am de ce să caut
culori nu văd de ieri
n-am de ce să mă laud
nu am de ce să dorm
că totu-i relativ
deci poate nu sunt om
ci un păduche-n vid
n-am de ce n-am cum
să spun că sunt nebun
când toţi ceilalţi o zic
n-are rost să mă implic
Sfârşitul e al tuturor
eu sunt sfârşitul
dau naştere la noi începuturi
sau bucurie
lumea se sperie de mine
deşi le sunt necesar
nimeni nu îmi mulţumeşte
deşi toţi îşi amintesc de mine
poate crezi că eu dau lumea peste cap
însă eu o îndrept
şi îi dau un curs firesc
cu drag, sfârşitul