strănută

și dacă nu-ți cânt
am să râd prăjit
ca o hamsie
în buricul tău

pân-o să-ți iasă muci pe nas
mai stau cu tine o vorbă
și-mi scriu testamentul
dar nu te las

rămân în urechea ta stângă
ca o ascuțitoare
rămâi în urechea mea dreaptă
ca o stea nemuritoare

împreună pe sârmă
ca rufele la uscat
îți recit cu nasu-nfundat
ultima mea scrisoare

strănută când ai plecat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *