Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Strănutarea III
Se pare că-s prins în vârtej
Şi mintea-mi n-are camuflaj
Mă-nvârt să ies
Am de iubire sevraj
Deschid sertare
Şi dau doar de ambalaje
Unde sunt comorile?
Nici din stânca cea mai ‘naltă
Nu îmi văd puterile.
Dar vine în jos o barcă
Cu aripi ca mintea mea
Şi mă saltă
Unde-acum nu pot vedea.
Vreau sa ma dedublez,
Sa nu mai fiu tot eu.
Satul sa sangerez
Cu lacrimi tot mereu
Vreau s-abandonez
Ani de banalitate,
In absurditate
Vreau sa ma regasesc.
Ea e genul meu de fată
Poetă
Calculată
Rockeriţă
Veşnic îndrăgostită
de artă
Însângerată îmi e mâna,
Dar eu scriu cu săptămâna:
Balade în versuri şi
Poezii pentru copii.
Să le-asculte învăţaţii
Şi să le citească taţii
Câte-un vers pe săptămână
Ţinând cartea doar c-o mână.
Asta îmi doresc acum
Şi e ultimu-mi gând bun.
O să plec să ascult pomii,
Asta e chemarea mea.
Fraţi o să îmi fie lupii
Şi pădurea, sora mea.
(2004)
Strănutarea II
Cu foc pe foc aş vrea să bat
Dar asta nu e cu putinţă
Căci nu aşa a fost lăsat,
Ci cu iubire şi-elocinţă.
Însă nu-s zeu, nici măcar sfânt,
Să-mi fie asta cu putinţă
Şi puţini sunt pe pământ
Acei ce-au încercat. Şi poate
Traiul nu le-a fost prea blând.
Ascultă ce-ţi zic, nepoate,
De-oriunde-aş fi, că-i foc sau rai,
E posibil s-am dreptate.
Opreşte-te din al tău vai
Că nu cucereşti pe nimeni,
Ba chiar pedepse ... Citește mai departe!