Diavoleasca dramă

Strănutarea V

Pierdut printre meandrele vieţii
Ca un poet ce duhu-şi poartă
Spre locul de-unde vin poeţii

M-oprii la o înaltă poartă.
Mânerele-avea albe, tocul gri
Şi-n aur părea înfăşurată.

Era un loc special pentru copii
Ai visului ce-n suflet poartă
Poetul pentru-a nu muri.

Ieşeau din curte cu o salbă
Ce-o ofereau, dar rar,
Celor ce veneau întâia dată.

Că nu mulţi tineri îndrăzneau
Să-şi poarte paşii pe aici
Unde vocile te-orbeau.

Treceau în rugăciune trei voinici
Având câte ... Citește mai departe!

Diavoleasca dramă

Strănutarea IV

Când din cimpoi auzi departe
Fiorul morţii e-n zenit
Şi nu se mai întoarce

Căci spre noi el e pornit.
În umblarea-i patrupedă
Zăpezile l-au izgonit

Dându-i o monedă
Să răscumpere aici
Ce-a pierdut pe-altă planetă.

Atras de lumea de pitici
A venit la sigur,
Nicidecum la ghici.

El îngheaţă timpul
Când zâmbeşte
Şi i se vede ridul;

Răsuflarea se opreşte…

Diavoleasca dramă

Strănutarea III

Se pare că-s prins în vârtej
Şi mintea-mi n-are camuflaj
Mă-nvârt să ies

Am de iubire sevraj
Deschid sertare
Şi dau doar de ambalaje

Unde sunt comorile?
Nici din stânca cea mai ‘naltă
Nu îmi văd puterile.

Dar vine în jos o barcă
Cu aripi ca mintea mea
Şi mă saltă

Unde-acum nu pot vedea.

Diavoleasca dramă

Strănutarea II

Cu foc pe foc aş vrea să bat
Dar asta nu e cu putinţă
Căci nu aşa a fost lăsat,

Ci cu iubire şi-elocinţă.
Însă nu-s zeu, nici măcar sfânt,
Să-mi fie asta cu putinţă

Şi puţini sunt pe pământ
Acei ce-au încercat. Şi poate
Traiul nu le-a fost prea blând.

Ascultă ce-ţi zic, nepoate,
De-oriunde-aş fi, că-i foc sau rai,
E posibil s-am dreptate.

Opreşte-te din al tău vai
Că nu cucereşti pe nimeni,
Ba chiar pedepse ... Citește mai departe!

Diavoleasca drama

Stranutarea I

Din umbrele negre-ale vieţii
Mă ridic unic stăpân
Peste simţurile ceţii

Împotrivă-mi ură-adun
Ca un înger pedepsit
Din a naşterii ajun

De miracol plictisit
Monoton vreau să trăiesc
Ca un păun zburătăcit

Din peisajul ‘pitoresc’.
Scuturile se îngroaşă
Şi scăpare nu găsesc

Ucisă e dreptatea-n faşă
Eu nu-s Iisus să o înviu
Deşi rece nu mă lasă

Nu ştiu cum aş putea să fiu
Cu ceilalţi, dar şi cu mine
Până nu e prea târziu

Cert e că ... Citește mai departe!