tranziSTOP

eu trăiesc în altă lume
paralelă cu a mea
dau să ies și intru-n negru
mă trezesc n-am ce vedea

eu trăiesc în altă lume
din care când dispar mă car
într-un colț uitat de-al’ tale
deschid ochii girofar

nu trăiesc doar mi se pare
dar n-am întrerupător
îmi sunt departe stelele
aproape doar lumina lor

nu trăiesc sunt doar curent
pe o placă cu tranzistori
vorbesc și scriu zero și unu
în pana de curent jos pliscul

eu trăiesc ... Citește mai departe!

vine porcu

mă mai frământă poezia
sunt copilul cozonac
stau în ladă cu piftia
vorbește vinul și eu tac

mă apasă atmosfera
dar nu arăt a vijelie
schimb pocnind din degete caseta
pun teveul pe iahnie

zgomotul e-asurzitor
lumea-ntreagă e-o trompetă
harnicii fac maraton
în balcon pe bicicletă

înger din bucătărie
eu sunt mic, adu muștarul
din cuptor cu poezie
scoatem aburit curcanul

e miros de sărbătoare
și se-mprăștie ca fumul
din carnea pusă pe grătare
ramas-au de porc craci – unul

ceaț’ făcut

e atât de ceață încât
mă iau felinarele de gât
simt în ele tăcere tristețe
sub traficul mare din piețe

e ceață și-acoperă gâtul
îți îndulcește urâtul
e semafor și destinație finală
într-un pasaj sau o hală

s-a vărsat borcanul cu ceață
pe cer e puțină roșeață
este regret și frustrare
când nu găsești loc de parcare

ceața e hrana cea rece
venită dorul să-l sece
cine-i de vină că nu te observ
când cu ochii-nchiși merg

orașul artist

ascultă cântecul ghetelor în ploaie
o melodie de ninsoare și dor
o secundă căzută pe șiret
și liniștea de la semafor

îngână-mi pantofii de lac
uite ce am făcut pe hol
și gropițele tale îmi plac
când sunt stropit la semafor

bucurești e un oraș erotic
cu taximetriști pasionați de milf
când mirosul te scoate pe coridor
din orice lift

ascultă cântecul meu din subraț
o odă de dor și de lacrimi
în 385 pot umple pagini
atunci când plec ... Citește mai departe!