Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-a căzut un fir de soare
în cafea
când ți-ai ascuns un zâmbet
după ceașcă
și râsul din centrul galaxiei pornea
să repare timpul
mi-ai căzut în inimă
bucluc
n-am scară să te scot
și nici nu vreau
prinde-mi sufletul în brațele-ți
mănușă
a căzut din jur
chiar și ce nu era
tu ai venit cu stoc
de cărămidă
să reconstruim împreună
Fericirea
eu de fapt nu am inspirație
recunosc
nu știu să dresez cuvinte
și nici nu mai e voie la circul vieții
să te prezinți cu vorbe sălbatice
așa că rămân pe undeva pe afară
cu o turmă
de minimioare
care se țin după mine
acum și după tine
Dac-aș fi la mare, m-aș trezi pe plajă după o noapte de spus povești și cântat în jurul focului. I-aș recita poezii și aș lăsa-o să mi le soarbă direct de pe buze. I-aș aranja pălăria de soare pe care i-o tot dărâmă vântul și, dacă s-ar opri vântul, i-aș dărâma-o eu, ca să pot să i-o așez din nou. Aș alerga după ea în slow-motion, ca într-o reclamă la loțiune bronzantă. Aș face tot felul de mici tâmpenii și, ... Citește mai departe!
Bună
Sunt Ștefan și sunt depresiv
Mi-am dat seama de asta în urmă cu un an
Când degetele mele imaginare au început să mângâie piepturi străine
Ochii mei ipotetici au început să sărute buze clandestine
Când zâmbetul soarelui de după amiază avea chip uman
Și toate tăcerile cu aceeași voce îmi cântau
Bună
Sunt Ștefan și sunt depresiv
Mi-am dat seama de asta în urmă cu un an
Când aleile parcurilor de picioare mă strângeau
Când puneam umbrele sub ochi ... Citește mai departe!
e un motiv de ceartă
între poeți și cercetători
e limita de care te lovești
când ești cu capul în nori
e ghidul și răspunsul la multe întebări
e tăcere și vorbă în pauzele dintre stări
e bibeloul cu care fugi pe scări
și te împiedici dar nu se face țăndări
e aproape o minune
aproape o credință
aproape ceva
Pluto e dragostea noastră
atât de îndepărtată
că nimeni nu crede că ea există
uneori nici măcar noi