Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Simt tot ce se poate simți
Și jumătate din ce nu se poate
Sunt un cimitir de poezii neterminate
Sferturile mele de vers în șapte zile-s sparte
Dar am mers
Cu fața către zi cu spatele spre noapte
Cu inima spre tine
Călcând venele sparte
Să nu curgă
Sângele și poemul
Binecuvântarea și blestemul
Care mă sfârtecă și mă-ntregesc
Atunci când în căutare obosesc
Atunci când brațele-mi prea slabe
Nu mai pot ține pixul
Și nu prea te găsesc
Deși ... Citește mai departe!
Apus mâna pe mine
Un dor
M-a adormit și m-a trezit
Când nu mai puteam
Să om
Și-apus săgeata-n coasta-mi
O speranță
C-ai putea măcar o dată
Lângă mine
Să te simți în siguranță
Te-apus luna ieri în minte-mi
Și acum dansezi
Printre iluzii și cuvinte
Te-apus soarele
Fix la sfârșit de zi
Și-acum oriunde-n Măgurele
Așteaptă băncile să vii
Mi-a fost mult timp întuneric
Dar ai venit cu pași de fosfor
Am fost rătăcit în groapă
Și-n vocea-ți descoperit-am adăpostul
Eram singur și nesigur
Acum sigur… îmi e dor
Mi-e teamă de înălțime
Dar îmbrățișarea ta e-o invitație la zbor
Sunt haiducul papucilor de primăvară
Iau din mine și vărs în anotimp
O oglindă în care să ne privim peste distanță
Cu pălării din soare în suflet să zâmbim
Mă antrenez să-ți scriu cu pânze de păianjen
Știu inestetice dar foarte rezistente
Aștept să-ți fiu căldura maiului torid
Aștept să-mi fii cu totul
Muza despre care deja scriu
Sunt aproape obosit
Aproape ros de dor ne-ntors
Din peregrinări străine
Cu imaginări de tine
Și cu gândul răgușit
Sunt mofturos
Rup din suflet bucăți mici
Și ți le servesc pane
Pregătite special ție
Căci golul e dureros
Sunt ce voi fi
Dacă voi fi
Dacă și tu vei veni
În locul ăsta dubios
Să vii pe jos