Timpul roade cu dinţi de drujbă zilele ce trec ca norii pe cer. Este deja primăvară şi va mai fi până vom uita de ea. Oamenii au uitat să numere zâmbete, acum socotesc bani sau secunde. Bucuriile s-au ascuns în traiste prăfuite prin case părinteşti. Singurele amintiri ce ne depărtează de monotonia oraşului sunt o marcă de lactate cu sloganul ‘prea ca la ţară’ şi un porc albastru obsedat de ficat. Trăim într-o lume în care socializăm cu nişte pătrate ... Citește mai departe!
Categorie: Povești
Dadai-TV
Victor şi guvernul, salariu în mână, Vanish peste detergent. Ce spui, finala? A fost, oameni… ne-am pierdut, clemenţă! Călătorii, confruntări, I’m thinking it’s a high risk business. For my family o să cobor!
Dadai-TV
Te cunosc şi aş vrea insulele exfoliate. Nu mai sta pe gânduri! O pisică, un adevăr. Cucereşte pe material din ăsta; numărul de călători: treisprezece.
That’s not me
„E luni. Mă trezesc la ora 7 de dimineaţă. Mă îmbrac cu costumul călcat la dungă şi cobor în bucătărie. Dintr-o ceaşcă, aburul aromat de cafea mă cheamă s-o savurez. Sorb de câteva ori şi plec.
Mă urc în maşină şi îmi pun centura. Îmi aşez oglinzile, împing frâna de mână; plec.
Iar am întârziat la muncă! Deschid computerul; doar câteva tranzacţii de rezolvat. Termin şi deschid ziarele online. Nimic de menţionat pe blogul meu. Intru pe The Daily Post... Citește mai departe!
Filosofia codului galben (de iarnă)
Astăzi n-am ce să îţi transmit. Ideile pleacă la plimbare în vânt, ca fulgii de nea. Ochii privesc în gol pe fereastră în timp ce mintea zboară spre alte ierni, unele viitoare. Văd oameni cu lopeţi care mută zăpada dintr-un loc în altul. Ce risipă de energie! Într-o lume în care obrazul gros nu te apără de îngheţ, nici mănuşile nu mai ştiu dacă intră pe mâine bune. În fond e doar o iarnă ca toate celelalte, nici oamenii nu-s ... Citește mai departe!