Plictiseala m-a făcut artist plastic

Am mai făcut asta o dată, așa că m-am gândit s-o fac din nou. Cum adică ce? Să pun pe blog, la final de semestru, desenele care s-au adunat prin caietul de facultate. Ce diferențe am observat în ultimele câteva luni? În primul rând, nu m-am mai plictisit atât de tare la cursuri, drept dovadă am mai puține desene pe care să vi le prezint. În al doilea rând, am văzut că unele dintre colege desenează mult mai frumos ... Citește mai departe!

haosubire

cu neuronii dezlegați la șireturi
mi-aleargă venele-n noapte
-s lovite-s ciobite de realitate
tu faci din ele vitraliu

mi-e mintea-necată-n acvariu
cu haosul dintre coaste
de-mi vine să dau foc la sinapse
cu lumina aproape

tu porți antidotul pe buze
și-adevăru-ți voi spune
profanii numesc asta
Iubire

trandafiri și pisici

pe o stradă ce urcă spre rai
în versuri concentrice
de mână cu asfințitul
la capăt de alee dai
de râsuri simetrice

scăldate de soare stau
odihnindu-și vertebre
pe fântâni și pe garduri
înconjurate de parcuri
trei pisici negre

tot pe porți și pe-obraji
așezați în visare
cu gânduri plecate
priviri furișate
trandafiri în răcoare

unde lumea se-mpletește cu visul
unde ceasul uită ce-i timpul
locu-n care se naște scrisul
rămâne un stâlp de putere
până la următoarea revedere

Hai pe strada Xenofon

nu-i nici xilofon
să cânte despre ziua cu soare
nicidecum xenofob
gânduri străine s-omoare
nu este Atena
e doar București
pe strada Xenofon
de unde versuri urcă în trepte
nu-s pagini de cărți
ci pisici printre monumente
fără dovezi fotografice
doar umbre și flori
doar o stare de bine
să nu poți s-o măsori

scris din vis

vers de noapte
vers să te-aducă aproape
vers de dor
și de somn ușor
un vers simplu
să-ți lumineze chipul
un vers scurt
cu care să te-ascult
vers din distanță
sper nu lipsit de importanță
vers scris din sânge
că nu prea te ajunge
vers ce se vrea zis
c-azi iar ți-am scris din vis
și-acum cred că te-ai prins

vers pus sub lună
un gând de noapte bună