am întins amintirea ta pe o felie de pâine
n-am mai îndrăznit să mănânc
am întins toate gândurile mele pe o felie de pâine
și ți le-am întins
poftă bună
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am întins amintirea ta pe o felie de pâine
n-am mai îndrăznit să mănânc
am întins toate gândurile mele pe o felie de pâine
și ți le-am întins
poftă bună
cică ăsta mi-e zâmbet
uită-te ce ai făcut
din el din mine
m-ai tăcut
sub toți norii ăștia de
carton pe care
eu nu am puterea să-i suflu
urlu din cauza ta
și totuși nu ești tu de vină
în ce fel de (ne)ființă mă
transform oare
Două litere trei
Din minte să-mi iei
Să vii în locul lor
Pe pagina din care decolează
Pulsații vii
De ce-o mai fi
Două litere trei
Sau câte vrei
Îți scriu pe minut
Doar pentru început
Restul după miezul nopții
Când durerea nu mai știe
Obraji aeroport de lacrimi
Dau imaginației aripi
Tot nu te găsesc
Tu te-ai ascuns
În două
Trei litere
…
Prin parc chiar
Dacă plouă dragostea
Mea o semnez pe alei s-o
Găsești când ai să treci
Cu gândul la cine știe
Ce să-ți
Amintești de mine și de
Acest vers din
Acel moment
Vei ști unde
Să mă găsești
De-ți pare textul
Fracturat e
Ca sufletul de
Când te-am visat acum
E departe
Iubirea știu
Dar că o vei simți și tu în
Scurt timp te
Aștept încă unde
Vei vrea dacă
Nu sunt mă voi
teleporta
te-adun de prin mine
un surâs din amintire
buzele din vis
picioarele din pașii ce recent ți-am descris
vocea din imaginație
obrajii dintr-o fibrilație
gâtul de pe o hartă
ce pe umeri în jos mă poartă
spatele dintr-o artă
mâinile de pe-o daltă
cu care te-ai sculptat fără să vrei în mine
cu tristețe constat că totuși toate părțile-astea
încă nu formează un tine