Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
A plouat
Și n-am aflat
De te-am picat c-o lacrimă
De-am să te văd nu doar pe pagină
De-am să te-aud nu doar în gând
Dacă acum nu doar curând
A plouat
Și n-am să aflu
De-n timpul ăsta sau în altul
Sau dacă măcar vreodat’
Dacă pe-aici doar ai să treci
Sau ai să rămâi pe veci
A plouat
Nu s-a uscat
Am întrebat
Nu te-am aflat
Biblioteca e ruină
La fel și vara viața mea
De când mi-e gândul tot o vină
Negândul așișderea
Iar lumina asta proastă
Este ca viitorul meu
Nu pot să văd nimic în față
Nu pot să scriu nu pot să eu
Dar arunc niște cuvinte
Din ființele-astea mici ce zboară
Unii le zic litere
Tu nu le-ai vrut de prima oară
la început a fost cuvântul
pe care ți l-am pus în palme
și am rămas cu nimic
pentru că i-am spus să nu se întoarcă
singur
lasă prostiile
și spune-mi ce ți-am spus
cu aceleași mișcări de limbă
cu aceeași presiune pe inimă
care vrea să iasă dintre
coaste
lasă tăcerile
nu au gust bun
sau împarte-le cu mine
să facem schimb
sau să le rătăcim
cum îți convine
vino să-ți scutur părul
de litere
vino doar cu zâmbetul și
cu tine în rest
lasă tot
ia-mă pe mine
pe tine te
cu i din a
cu u din n
cu b din a
și tot așa
până terminăm alfabetul
cu e din a
cu s din n
cu c din a
și cu ce va mai urma
inventăm alt alfabet
cu care am să-nvăț să-ți spun
din tot eu
pe tine te