Am mâncat și-am plecat

Nu sunt eu un om prea ocupat, însă nu îmi place să pierd timpul (deși deseori nu am încotro). Cum mă trezesc sar în hainele de stradă și fuga la bucătărie. Nu ratez niciun mic dejun. Am auzit eu pe la televizor că ar fi cea mai importantă masă a zilei; dar știți ceva? Chiar este! Imaginează-ți cum ar fi să pleci de acasă cu stomacul gol („frații” întru viciul fumatul înțeleg mai bine ce zic)! Din păcate, nu am ... Citește mai departe!

Covrigul polonez

Covrigul polonez este unul din lucrurile care îmi amintesc de perioada când eram angajat. Aceasta nu a fost nici lunga, nici placuta. Acest covrig, în zilele când mi-l permiteam, era ori micul meu dejun, ori gustarea dinaintea mesei de seara. Acest desert dulce devenise o obijnuinţa a zilelor în care îmi ramâneau mai mulţi bani dupa ce îmi cumparam mâncare şi ţigari pentru la munca. Cu toate parţile lui bune şi cu toate cele rele, acest covrig îmi va lipsi!