Urlu iar la tine
Că nu mă înțeleg cu nimeni
Tu îmi știi secretele
Și conversațiile nocturne
Îmi știi rănile
Și pansamentele
Dar le ții departe
Urlu iar la tine
Cu mine nu mă mai înțeleg
Dar după ce pleci vin zile
În care învăț din nou să merg
Să mușc din mucegaiul unei vieți depline
Nu zbor dar mă tot împiedic de tine
Îmi cresc gheare și blană
Urlu fără oprire