ți-aș mai cânta o sonată la chitară
chiar dacă nici acum nu știu să cânt
la biblioteca de odinioară
unde cu mulți ani în urmă noi ne-am cunoscut
poate să fie ploaia cât de-amară
dacă ești tu nu sunt atins
și-ți cânt ce n-am putut să-ți spun la o chitară
din vers îți fac umbrelă cum încă n-am promis
îți voi spune fără rimă și chiar fără cuvinte
ce sentimente mintea mi-o conjugă
când văd acei doi ochi îmbrățișându-mă cuminte
noi pregătindu-ne prin ploaie s-o rupem la fugă