Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
sâmbăta de septembrie
îmi aduce imaginea
ta într-un
muzeu într-o
bibliotecă unde timpul
se uită la noi de
parcă ne știe
am încercat să
îl momesc cu
bomboane să-mi spună
adresa sufletului
tău se pare
că timpul știe
doar povești pe
alea cu tine
nu vrea să mi le spună
pune-mi pistolul la
frunte trage
scheleți cu exces de
zel trag de
tâmple să mi le-omoare
chiar și de
la kilometri depărtare
vreau să-mi auzi
inima cum te
cheamă în genunchi
ai tras cu săgeți în
mine și sunt
otrăvitoare dintre coaste
scoate-le vreau să fie
pansamente zâmbetele
noastre când alergăm
unul spre celălalt
vântul e-o bucurie
ce ne aduce mai
aproape
am căzut în capcana
ta lăsată de ani
mulți în parc la
biblioteca ce astăzi
stă să cadă ... Citește mai departe!
ți-aș mai cânta o sonată la chitară
chiar dacă nici acum nu știu să cânt
la biblioteca de odinioară
unde cu mulți ani în urmă noi ne-am cunoscut
poate să fie ploaia cât de-amară
dacă ești tu nu sunt atins
și-ți cânt ce n-am putut să-ți spun la o chitară
din vers îți fac umbrelă cum încă n-am promis
îți voi spune fără rimă și chiar fără cuvinte
ce sentimente mintea mi-o conjugă
când văd acei doi ochi îmbrățișându-mă cuminte... Citește mai departe!