ma arunc din varf de cer si zbor
lasa-ma sa-ti gust anotimpul
cu nuci si capsune
nu trebuie sa inchizi ochii
sunetul inaltimii oricum se aude
declar frunzele verzi
zambetu-ti clorofila
gandurile noastre adunate in coc de liane
fac scufundari
prin ape imaginare
nimicul e vesel
a murit capatand sens
dansez pe o raza de lumina
chiar daca nu se-aude
vei intelege intreg
„gandurile noastre adunate in coc de liane” – chiar am stat câteva secunde să-mi imaginez, să văd, să simt.. foarte frumos! 🙂
Multumesc!