Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
o să scriu și aici
mai lasă-mă puțin
să storc sarea din piele
să-mi dezleg cârpele negre
și împuțite
să scuip sângele care îmi lubrifiază gingiile
să-mi șterg puțin ochii
apoi să îi înfund la loc în orbite
dă-mi două frunze
să îmi cos hainele
dă-mi două fructe uscate
nu am încălțăminte
aruncă-mi o liană
și după ce am să mă ridic
voi încerca cu toate puterile
să îți construiesc un pod
tu sorbi din râuri
ne urli în urechi
rămâi în casă
iei din noi elixirul vieții
și îl pui în fructe
unii te doresc
alții te dojenesc
eu știu că fără tine noi nu am exista
dar uneori și tu exagerezi
ma arunc din varf de cer si zbor
lasa-ma sa-ti gust anotimpul
cu nuci si capsune
nu trebuie sa inchizi ochii
sunetul inaltimii oricum se aude
declar frunzele verzi
zambetu-ti clorofila
gandurile noastre adunate in coc de liane
fac scufundari
prin ape imaginare
nimicul e vesel
a murit capatand sens
dansez pe o raza de lumina
chiar daca nu se-aude
vei intelege intreg