nu vreau să mă
concentrez pierd orice
urmă de rațiune în
nămol acolo
unde pier multe
visuri aruncate din stânci peste
care zboară aroganța nici
ajutorul nu-i pe
bune sunetul
e îngrozitor nu îți
doresc să te-mpiedici
de el are coarne dar
nu știe cânta cum nici
iarba nu stă
la discuții pământul
fuge cât ne cad
picioarele noi orbi
mângâiem asfaltul ca
și cum de acolo
ne vine nouă laptele pe
carduri sunt desenate
zâmbete să uităm că
dincolo groapa ne
cheamă cu lumini ușor
ușor dispar stele ușor
dispare sufletul din om până
rămân draci cu
coasele pe caiet