Ce idioată este lumea!
Uneori nu-mi vine-a crede
Că se-apropie de rău
Ferindu-se de plăcere
Şi mă-ncurcă şi pe mine
Futu-i mama ei de treabă
Nici cu sute de-aspirine
Lumea n-o să înţeleagă
Însă pot decât să tac
Nu cumva să deranjez
Căci prin ce-aş putea să fac
Disconfortul mi-l sporesc
Sta-v-ar răutatea-n gât
Nici nu mă mai obosesc
Cu grijă să vă sfătuiesc,
Doar vă-njur în gând şi-atât!