Cum am ajuns să lucrez la Descoperă

Descoperă

De-a lungul timpului am scris câteva articole despre joburile pe care le-am avut, în speranța că vor fi oarecum utile sau motivaționale pentru cei mai tineri dintre cei care vor să urmeze o carieră în domeniu (indiferent cum s-ar numi ceea ce fac eu)… sau să se ferească de ea. Iar astăzi a venit timpul pentru unul nou, în care povestesc cum am ajuns să lucrez la Descoperă.ro.

Pe ultimul articol din seria asta l-am scris în luna mai a anului trecut și l-am numit „Ce dracu caut eu în presă?!”. Și chiar așa, oare ce a fost în capul meu?

Nu eram cu totul pregătit pentru asta, neavând studii formale în domeniu, ci doar ceea ce am citit prin cărți și articole de pe internet, ce-i drept, de specialitate. Dar teoria rareori seamănă cu practica, iar jurnalismul de tehnologie și, uneori, cultural de pe blogurile mele nu seamănă prea mult cu cel politico-administrativ, însă am impresia că am mai scris despre asta. Și totuși mi-am petrecut doi ani în presa locală, ceea ce mă face să cred că o fi fost ceva de capul meu.

În plus, am simțit acut lipsa unui mentor, o persoană care, măcar pentru o perioadă, la început, să-mi fie foarte aproape atât pe teren, cât și în redacție și să îmi explice ce și cum; în fine, putem învăța și din greșeli, cum a fost cazul meu, și nu îmi pare rău pentru asta.

Dar un motiv destul de serios pentru care mi-am dorit să plec, și nu am să mă feresc să scriu asta, este că ceea ce făceam era de multe ori incomplet, iar de alte ori nu era ceea ce mi-aș fi dorit eu să fac (să nu să înțeleagă greșit, nu au existat presiuni „de sus” să renunț la un subiect, mă refer doar la câteva cazuri în care eu aș fi procedat altfel decât redacția); prin urmare eram plătit destul de prost.

Însă asta nu ar trebui să sperie pe cineva care chiar își dorește să devină jurnalist, din relatările jurnaliștilor cunoscuți de la noi și chiar din cartea „Public Opinion”, a lui Walter Lippman, vei afla că așa a fost dintotdeauna: cel puțin la început, reporterii (de aici se începe) vor fi plătiți prost.

Însă practica jurnalismului nefiind ceea ce credeam eu în urmă cu 10 ani (pe când doar visam să profesez în domeniu) că este, am căutat să revin pe calea creativității, cea care mi-a direcționat pașii practic toată viața. Nu a fost să fie nici de data asta, nu-mi folosesc mai deloc creativitatea la noul job, însă acesta mi-o stimulează pentru alte proiecte personale.

Iar dacă motivele de mai sus nu sunt suficient de puternice, pentru alte persoane ar putea fi următorul: nu simțeam că fac ceva meaningful, ceva cu adevărat important pentru cei din jurul meu.

Așadar, cum am ajuns să fiu redactor la Descoperă.ro?

În urmă cu mai mult de două luni nici nu-mi trecea prin gând că am să lucrez pentru Gândul Media Network (no pun intended). Cum a început totul?

Începusem deja să aplic la diverse joburi din domeniile PR-publicitate-jurnalism. Cu o săptămână înainte de interviul cu redactorul-șef de la Descoperă avusesem un alt interviu la București, la o agenție de publicitate, pentru un post de copywriter.

Nu știu totalitatea motivelor pentru care am fost respins (încă există meteahna asta care îmi displace profund de a nu oferi niciun fel de feedback unui om în urma unui interviu pe care l-a picat), dar știu că unul dintre ele a fost că nu puteam lucra de la sediul agenției; persoana cu care am susținut interviul a punctat asta clar încă de la început și, din modul în care vorbea și se comporta, deși nu a spus-o direct, părea că interviul deja se terminase, ceea ce mi s-a părut destul de lipsit de profesionalism.

Apoi am văzut un anunț în care ProMotor.ro își căuta redactor. Dată fiind pasiunea mea pentru tot ce are roți și/sau motor, lucruri cărora le mai fac loc din când în când pe blogul meu de tehnologie, Gadget4U, am decis să aplic. Iar în momentul în care scriam emailul m-a furat un somn teribil (nu era nici prima dată când pățeam asta), așa că m-am culcat. Abia după ce m-am trezit, am ieșit cu prietenii și după ce m-am întors acasă am terminat de redactat mesajul, moment în care ora era destul de târzie.

Ce legătură are ProMotor cu Descoperă? Aveam să aflu și eu un pic mai târziu, când am fost sunat pentru stabilirea unui interviu, că ambele site-uri stau sub umbrela amintită mai devreme cunoscută sub numele de Gândul (Media Network, ca să nu confundăm cu publicația care dă numele grupului).

Mi s-a spus că cei de la ProMotor au trimis CV-ul meu mai departe către Descoperă, de unde am fost în cele din urmă sunat. Acum nu știu dacă a fost o formă de bait-and-switch (n-am avut curaj să întreb) care, din păcate, este destul de întâlnită în HR , dar dacă a fost, atunci a fost una care mi-a convenit și mie.

Un alt lucru care mi s-a mai întâmplat și cu alte ocazii este să nu înțeleg numele companiei de la care sunt sunat (nu știu dacă din cauza mea sau cei de la celălalt „capăt al firului” chiar trec în viteză peste partea aia, dar am să dau vina pe mine), însă după un pic de research m-am dumirit. Și nu eram singurul care și-a făcut temele.

Cum a decurs interviul

Așadar, am programat un interviu prin Skype pentru ziua următoare, aceea fiind și singura interacțiune inclusiv vizuală pe care am avut-o cu viitorul angajator; nici până în ziua de azi, la două luni după ce am început noul job, nu mi-am întâlnit colegele față în față.

Deși am experimentat scurte perioade de lucrat de acasă și la locurile de muncă anterioare, jobul de la Descoperă este primul loc de muncă complet remote pe care îl am. Ceea ce poate aduce avantaje și dezavantaje, dar despre asta poate voi scrie cu altă ocazie. (În imaginea de la începutul articolului se poate vedea biroul meu minimalist de acasă, locul de unde îmi desfășor zi de zi activitatea. Despre aceasta mi-am propus să scriu, de asemenea, un articol de câteva cuvinte, dar presimt că va mai dura o vreme până atunci.)

Dar să revin la interviu, pentru că modul în care s-a desfășurat acesta m-a făcut să mă simt un pic mândru de mine. Am fost sunat de colega redactor-șef și, în mod firesc, am început să povestesc un pic despre experiența mea.

Practic, tot ce am făcut anterior a fost relevant pentru post: experiența în presă dobândită la jobul pe care îl părăseam, experiență în social media de la jobul dinainte (și chiar dinainte de acel job, rețelele sociale fiind un domeniu de interes pentru mine de mult mai mult timp și experiență în WordPress și SEO, pe care le tot adun de vreo 12 ani încoace, de când am scris primul meu articol online.

Dar cel mai mult m-a bucurat faptul că una dintre ideile mele a dat roade, anume aceea de a îmi optimiza numele pentru motorul de căutare Google, cam cum ai face cu un brand. Dacă faci în momentul ăsta o căutare după numele meu, vei putea vedea cam cu ce mă ocup. Și exact asta a făcut colega mea de la Descoperă.

Ea știa dinainte să îi povestesc cu ce mă ocup, aflând prin observații directe, nu doar pe seama CV-ului. Ar fi fost și mai multe rezultate dacă un fost angajator mai vechi nu ar fi modificat articolele scrise de mine să apară cu numele lui după ce am plecat de acolo, dar am trecut de mult peste asta.

Interviul nu cred că a durat mai mult de 10 minute. S-a rezumat la „Am văzut ce ai făcut până acum. La noi trebuie să faci următoarele; ăștia sunt banii. Ai timp până luni să hotărăști dacă accepți sau nu”. Restul e istorie.

Spre deosebire de presă, la un astfel de job, cel puțin din punctul meu de vedere, responsabilitatea este mult mai mică și beneficiile pot fi mult mai mari. De fapt, Descoperă este primul angajator care a pus un preț corect pe experiența și deprinderile dobândite de mine de-a lungul timpului. Și îmi și place noul job pentru că îmi place să știu lucruri, iar Descoperă este probabil cea mai densă sursă de informații de cultură generală și nu numai din câte cunosc.

Momentan, cel mai neplăcut aspect la acest job este atunci când îi întreb ceva pe prieteni și ei îmi zic „Descoperă singur răspunsul!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *