Probabil te întrebi ce caut eu aici. A trecut o lună de când te-ai instalat cu forța în fotoliul parcurilor și al străzilor dintre blocuri și va mai trece încă pe atât și un pic până va veni rândul meu să îți iau locul. Dar m-am gândit că ar fi bine să ne cunoaștem de pe acum, să știm fiecare cu cine are de-a face. Am să vin, ca de obicei, pe jos în locul pe care mi l-ai indicat și mă aștept să fii pregătită de plimbare atunci când voi ajunge.
Iată-mă în fața fotoliului tău, unde lași vântul să-ți meargă prin păr de parcă natura și-a uitat geamurile deschise. M-am surprins scanându-te de jos în sus, de la ghetele cu care fugi printre frunze și le faci să cânte. Ceea ce nu știi e că îți trebuie mai mult decât o pereche de ghete de piele ca eu să nu pot introduce o răceală „sănătoasă” prin degetul mic de la piciorul tău stâng. Bucură-te de cele două luni pe care le mai ai la dispoziție pentru a răspândi în jur nuanțe de culoarea pantalonilor tăi.
Totuși e bine că ți-ai dat seama ce va însemna venirea mea și ți-ai strâns paltonul de damă peste bluza probabil de un portocaliu înrudit cu cărămida. Însă nici paltonul nu îți va fi suficient atunci când îmi vei ceda locul. Și mi-l vei ceda fie că vrei, fie că nu. Cu toate astea, observ că nu ești total nepregătită. Sub pălăria ce-ți ascunde ochii ageri (mă bucur că le-ai păstrat denumirea de la mine) și zâmbetul ce se joacă cu ultimele raze de soare ale zilei stă gata de a intra în acțiune un fular, ca buzele mele să nu îți poate atinge gâtul.
Toamna. Nici că putea exista ceva mai potrivit ca să îmi anunțe mie venirea! Vezi tu, lumea nu se teme cu adevărat de tine. Eu, Ger, sunt cel care chiar îi face să se gândească de mai multe ori înainte de a ieși din casă. Da, m-am hotărât, ți-ai găsit bine locul și te las să-l păstrezi. Și, până va sosi și timpul meu, te invit să ne plimbăm pe aleile din Herăstrău! Oricât aș fi de Ger…
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc (și) pentru SuperBlog și Answear.
Super blogul asta e o mare teapa. Cineva se foloseste de articolele publicitare, ia bani pe ele, iar voi luati… (sa spun ce? Stii si tu.) Un articol publicitar se plateste cu 150-250 €. Dar unii se vand… gratis! Doar de dragul de a-si vedea numele pe alt blog?
În primul rând, bănuiesc că ai ceva împotriva concursurilor, în general, nu doar a Superblog-ului. În rest, fiecare om are motivele lui pentru care face ceea ce face.
N-am mimic impotriva concursurilor, dimpotriva, asa se aleg, pe bune, cei mai buni. Am ceva impotriva profitorilor si a falselor concursuri. In rest, fiecare face ce vrea. Ti-am spus doar ce stiu, atat.
Baaaaaaaaaaaaaaaaa. Palarie d-aia roz am vrut sa-mi iau si io!!!!
:))