Mă uit de câteva zile la „lupta” dintre Facebook și aplicațiile care blochează reclamele și am ajuns să îmi pun câteva întrebări. Concluziile la care am ajuns sunt valabile, însă, pentru toate tipurile de reclame, inclusiv cele difuzate de televiziuni.
Oare merită efortul pe care îl depun, deopotrivă, toate părțile implicate în această „luptă”?
Pe de o parte, avem companiile care vor să ajungă la clienți. Pentru acestea cel mai important este ca un public cât mai mare să cunoască sau să își reamintească produsele lor, indiferent prin ce mijloace. Dacă ar putea, pe parcursul tuturor celor de la 5 secunde în sus cât durează un clip publicitar doar ar repeta numele produsului sau al brand-ului și nimic altceva. Sunt convins că rezultatele ar fi aceleași.
În altă tabără sunt tinerii sau mai puțin tinerii care lucrează în publicitate și îi mint pe cei de mai sus că nu se poate așa, că e nevoie ca produsul să fie livrat împreună cu o poveste sau, și mai rău, că trebuie să se facă ceva nemaiîntâlnit. Așa se ajunge în punctul în care se exagerează și începem să vedem tot felul de lucruri fără logică în pauzele din timpul sau dintre emisiunile de la tv (vezi reclama Hornbach sau reclamele Corso, ca să nu mai zic de Old Spice) și iar nu e bine.
În fine, cea de-a treia parte implicată și cea „vătămată” este consumatorul obișnuit de televiziune, internet etc. Acesta din urmă și-ar dori ca niciun tip de reclamă să nu existe, tratându-le pe toate în mod egal, fără discriminare. El își dorește să vadă un film, un videoclip pe YouTube sau să citească un site fără să simtă că i se bagă pe gât „tratamente miraculoase de mărire a penisului” sau în buzunar ultimul model de smartphone care știe să facă orice, chiar și să țină loc de nevastă dacă plătești ceva în plus.
Este o luptă inegală și nu mă refer la câștiguri, căci aici e clar care dintre taberele de mai sus le are pe cele mai multe. Mă refer, de fapt, la ideea că totul se rezumă într-un final la o mare minciună, care ar putea fi cuprinsă prin parafrazarea unei zicale ce avea mare trecere în secolul trecut: Ei se prefac că se promovează, noi ne prefacem că le cumpărăm produsele!
Vă spuneam în urmă cu ceva zile că eu nu cred în știri, acum ați aflat și de ce nu (mai) cred nici în publicitate!