Diavoleasca dramă

Strănutarea IV

Când din cimpoi auzi departe
Fiorul morţii e-n zenit
Şi nu se mai întoarce

Căci spre noi el e pornit.
În umblarea-i patrupedă
Zăpezile l-au izgonit

Dându-i o monedă
Să răscumpere aici
Ce-a pierdut pe-altă planetă.

Atras de lumea de pitici
A venit la sigur,
Nicidecum la ghici.

El îngheaţă timpul
Când zâmbeşte
Şi i se vede ridul;

Răsuflarea se opreşte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.